Tăierea Împrejur cea după trup a Domnului: Semnificații teologice și duhovnicești

Sărbătoarea Tăierii Împrejur cea după trup a Domnului, prăznuită anual pe 1 ianuarie, marchează unul dintre cele mai discrete dar profund simbolice momente din iconomia mântuirii. Acest eveniment scripturistic, consemnat în Evanghelia după Luca (2:21), are o semnificație aparte atât în plan istoric, cât și în cel teologic, fiind o expresie a asumării depline a naturii umane de către Fiul lui Dumnezeu.

Potrivit Legii lui Moise, tăierea împrejur era poruncită pentru fiecare prunc de parte bărbătească în a opta zi de la naștere (Geneza 17:10-14). Acest act reprezenta un semn al legământului dintre Dumnezeu și poporul ales, o pecete a apartenenței și a sfințirii. În cazul Domnului nostru Iisus Hristos, Tăierea Împrejur devine nu doar împlinirea unui precept mozaic, ci și începutul supunerii Sale față de Lege, în vederea răscumpărării omenirii din robia păcatului.

Prin această smerită supunere, Fiul lui Dumnezeu arată că nu a venit să strice Legea, ci să o împlinească (Matei 5:17). Astfel, El prefigurează atât jertfa Sa de pe Cruce, cât și inaugurarea Noului Legământ, care nu mai este unul exterior, ci interior, înscris în inimile celor credincioși prin harul Duhului Sfânt.

Tot în această zi, după cum relatează Sfânta Scriptură, Pruncului Sfânt i s-a dat numele Iisus, nume vestit de Arhanghelul Gavriil înainte de zămislire (Luca 1:31). Numele „Iisus” înseamnă „Domnul mântuiește”, sintetizând întreaga misiune mântuitoare a lui Hristos. Acest act de numire accentuează dimensiunea personală și unică a lucrării Sale, confirmând identitatea Sa mesianică și dumnezeiască.

Pentru credincioși, Tăierea Împrejur a Domnului devine o chemare la lepădarea de păcat și la asumarea unei vieți trăite în conformitate cu voia lui Dumnezeu. Aceasta prefigurează, de asemenea, Botezul creștin, care este „tăierea împrejur a inimii” (Coloseni 2:11-12), adică un act de curățire lăuntrică și de intrare în legământul mântuirii.

Astfel, sărbătoarea ne învață despre importanța ascultării și smereniei, dar și despre harul care lucrează în mod tainic prin gesturi aparent simple. În același timp, ea ne amintește că Hristos, deși fără de păcat, a luat asupra Sa condiția umană pentru a ne ridica pe noi la o viață în comuniune cu Dumnezeu.

Tăierea Împrejur cea după trup a Domnului este o sărbătoare care îmbină teologia Legii Vechiului Testament cu începuturile Noului Testament, revelând unitatea dintre cele două în Hristos. Ea este, totodată, un prilej de meditație asupra iubirii smerite a lui Dumnezeu, care S-a făcut asemenea nouă pentru ca noi să devenim asemenea Lui.